Pe coş e vizibil cuvântul scris în limba maghiară
 GYUFAGYÁR, în traducere însemnând
 fabrică de chibrituri

Materiale scanate şi traduse de către domnul Kőnig Tiberiu din Timişoara

Vedere de la începutul secolului XX (colecţia dlui König Tiberiu)
Corpuri de clădiri şi coşul Fabricii, în partea stângă, plan apropiat

=============================

Dr. Berkeszi  István: Temesvár  Szabad Királyi Város kis Monográphiája,
Temesvár 1900,  178- 179 oldal

          Textul tradus:

          Mai nou a luat amploare fabricaţia de chibrituri. Fabrica  de Chibrituri Timisoara a fost fondată în anul 1883 de către Steiner Károly junior.
          După ce a trecut de mai multe ori prin proprietatea a diferite persoane în anul 1899, a fost transformată într-o societate acţionară, moment din care a înregistrat un progres considerabil. Preşedintele întreprinderii era baronul Nikolits Fedor, iar director Szana Zsigmond.
          Dacă până în urmă cu câţiva ani fabrica importa din Austria beţele de chibrituri şi cutiile, acum toate acestea le realizează singur din lemnul autohton. Fabrica are 56 diverse tipuri de maşini şi 300 de muncitori. Producţia zilnică este de 40 de milioane de beţe de chibrituri, 150 000 de cutii de chibrituri şi
50 000 de ambalaje de hârtie.
          Produsul fabricii cel mai preferat de public este chibritul marca EMKE, comercializată sub protecţia societăţii de educaţie publică din Ardeal, care a micşorat mult importul chibriturilor din Austria. Fabrica donează 5% din câştigul net societăţii Emke, ceea ce înseamnă  anual circa 5.000 de coroane.

          Exportul de produse este în creştere, momentan exportând în ţările balcanice dar şi în Asia.

                            Textul original:

==============================

Ármin Barát: Die königliche Freistadt Temesvár, 1902 pag. 172-174

 Textul tradus:

Mai nou a luat amploare fabricaţia de chibrituri. Prima Fabrică Timişoreană de Chibrituri, Unsoare de Căruţă şi Tehnică Chimică a fost fondată în anul 1883 de către Karl Steiner junior, şi de la un început mic, modest, s-a dezvoltat în cea mai mare fabrică de acest gen din Ungaria.
     Încă acum 4-5 ani necesarul de chibrite al Ungariei în aşa-zisul sortiment “suedez” a fost adus majoritar din Austria, iar astăzi Fabrica de Chibrituri Timişoreană a exclus produsele străine nu numai în propria ţară, ci-şi trimite produsele şi în Galiţia şi Bucovina. Chibriturile timişorene au devenit o marcă căutată şi îndrăgiră şi în orient. Rusciuc, Varna, Sofia, Constantinopol, Salonic, Smirna, Mesina sunt locuri importante în care au pătruns produsele acestei intreprinderi în dezvoltare.
     Amenajarea tehnică măreaţă, unică în toată monarhia pentru producerea produselor suedeze este o consecinţă a acestor succese. Acum un an şi jumătate, fabrica a obţinut prima maşină inventată în Belgia şi fabricată în Germania, care are o lungime de 22 m şi care produce chibriturile suedeze într-un proces continuu de producţie unic. Pentru confecţionarea cutiilor şi prelucrarea lemnului le stau la dispoziţie instalaţii mecanice măreţe.
    Fabrica produce zilnic 40 milioane de beţe de chibrit, 250.000 de cutii şi 90.000 de plicuri. Pentru aceste cantităţi colosale se utilizează anual 500 vagoane de lemn, ceea ce înseamnă 50.000 de metri steri. Fabrica produce din aceasta 120.000 kg de hârtie; se prelucrează cca. 80.000 kg de clei, amidon din cartofi şi amidon din cereale. Se pare că această intreprindere cuprinde cele mai variate industrii. Două cazane cu suprafaţa de încălzire  de 160 m² şi trei maşini cu aburi asigură forţa motrice necesară. Un dinam asigură iluminatul intreprinderii şi acţionează şi ventilatoarele. Fabrica dă de lucru la 400 de oameni a căror muncă e uşurată de felurite instalaţii.
     Preşedinte al intreprinderii este consilierul intim baronul Fedor Nikolics, preşedinte al direcţiunii este Ferdinand Lui, director general Sigismund Szana, consilieri directorali sunt domnii L. v. Fischer, Iosef Csassnek, Ig. Schwarz, Sever Pápaffy, I. Kassai, dr. Eduard Dobrov. Consilieri supraveghetori sunt domnii Nik. Csassnek, Iosef  Adler, G. Weiterschütz.

               Textul original:

==========================

Borovszky Samu, Temesvármegye és Temesvár története 1913-ból 

         Textul tradus:    

     Prima Fabrică de Chibrituri, Unsoare de Căruţă şi Produse Chimice din Timişoara S.A. s-a constituit în anul 1894, pe o suprafaţă de 8000 metri pătrţi.
     Fabrica prelucrează anual 420 de vagoane de lemn ca materie primă. Produce o varietate mare de sortimente şi mărimi de chibrituri suedeze, chibrituri cabinet şi chibrituri cu fosfor, cremă de pantofi, cremă de piele şi arme, creme de lustruit şi esenţă de albăstreală. Specialităţile fabricate au fost, chibriturile marca EMKE, crema de pantofi EMKE, chibriturile de siguranţă.
Sunt utilizate încontinuu 3 cazane de aburi şi 120 de diverse maşinării, şi 400 de muncitori. Forţa motrice este asigurată de un cazan de aburi de 120 cai putere.
Producţia anuală este de 300 vagoane de diverse sortimente de chibrituri, 30 de vagoane de unsoare de căruţă, 5 vagoane de grăsimi şi creme de lustruit, 90,000 de duzini de cremă de ghete şi 20.000 de duzini de albăstreală.
Realizează export în Turcia, Egipt şi Bulgaria. Piaţa internă acoperă întreaga ţară, Ungaria. Cu utilajele moderne şi capacitatea de producţie pe care o are, se situează pe primul loc, între fabricile de acelaşi profil.               

               Textul original:

==========================

Josef Geml, Alt-Temesvar im letzten Halbjahrhundert 1870-1920, Helicon Timişoara 1927

                 Textul tradus:      

Prima Fabrică de Chibrituri, Unsoare de Căruţă şi Produse Chimice din Timişoara S.A. a fost fondată deja în anul 1883 ca fabrică a lui Karl Steiner junior.
     A trecut apoi în proprietatea lui Alexander Kohn şi Josef Herzl, până când a obţinut-o actuala societate pe acţiuni în anul 1894.
     La sfârşitul anilor 1890 şi începutul secolului XX, director general a fost Sigmund Sana, şi în cadrul direcţiunii au fost angajaţi cetăţeni proeminenţi locali, ca L. Von Fischer, Josef Csasznek, Ig. Schwarz, Xaver Pápaffy, Eduard Dobrov.
     În această epocă fabrica s-a dezvoltat dintr-o mică începătoare în cea mai mare din Ungaria. A achiziţionat o maşină inventată în Belgia şi produsă în Germania care producea chibritele „suedeze” în proces continuu de fabricaţie, şi a utilizat cele mai dezvoltate maşinării pentru fabricarea cutiilor şi prelucrarea lemnului. Energia de acţionare era produsă de două cazane cu abur cu suprafaţa de încălzire de 160 m² şi de două maşini cu aburi de 150 cai putere.
     O specialitate o constituiau chibriturile marca „Emke”. Fabrica prelucrează anual 420 vagoane de materie primă şi produce 300 vagoane de chibrituri, 30 vagoane de unsoare de căruţă, 5 vagoane de grăsimi şi creme de lustruit, 100.000 duzini de cutii de cremă de ghete şi albăstreală. În ciuda multitudinii de maşini, fabrica dă de lucru la 400 de muncitori, şi ocupă 8000 m² pe malul stâng al Begheiului.
     De la începutul acestui secol, directorul intreprinderii este Julius Neubauer; aparţine concernului Szana.

               Textul original:

Produsul fabricii cel mai preferat de public era chibriturile marca EMKE. Fabrica dona 5% din câştigul net societăţii Emke (societate de educaţie publică din Ardeal), ceea ce însemna  anual circa 5.000 de coroane.
 

Ilustrată de la începutul secolului XX, anul 1905, care făcea reclamă la cutiile de
chibrituri marca EMKE

Eticheta cutiei de chibrituri marca EMKE

Conform unui articol apărut în ziarul  Nădejdea, Anul 1, Nr.14, Timişoara,
Miercuri 27 aprilie 1921,
 

     În perioada de dinainte de 1918, Fabrica de chibrituri din Timişoara, era sucursala Societăţii Anonime „Solo” din Viena şi purta denumirea de „Szikra”, în româneşte „Schântea”. Sub regimul ungar avea dreptul comerţului liber în ce priveşte producţia. La data apariţiei articolului era monopolizată de Stat, fabrica având obligaţia a-i ceda toată producţia, iar scurt timp Statul o va prelua în  tot complexul ei.
     Avea una dintre instalaţiile cele mai moderne. Toate maşinile erau de provenienţă din Gemania. Alături de fabrica de chibrituri mai era instalată o fabrică de chimicale, care producea şi crema de ghete, vax, vânăţele şi altele.
     Numărul muncitorilor era 240, bărbaţi şi femei. Câştigul unui muncitor era de 30-40 lei la zi. Afară de aceasta ei mai primeau alimente în preţ redus.
     Fabrica producea la zi 220.000 cutii de chibrituri.
     Materialele necesare la fabricarea chibriturilor erau: clor-kaliu, parafina, fosfor si beţisoare de lemn.
     Toate aceste elemente - cu excepţia lemnului - se procurau direct din Germania şi Sicilia. Lemnul necesar pentru beţisoare se furnizau din comuna Cireşa (Judeţul Caraş-Severin).
     Statul prelua stocul întreg de chibrituri şi îl plasa pe piaţă prin Depozitele de tutun din Timişoara, Târgu-Mureşului, Oradea-Mare şi Deva.
     Statul prelua chibriturile cu 20 bani – cutia, şi o vindea pe piaţă cu 50 bani. Profitul la zi era 66.000 lei.